Prezintă, uşor!

Majoritatea oamenilor cărora li se sugerează măcar ideea de a face o prezentare în fața unui public, mai ales oameni necunoscuți, întră în panică. Unii mai mult, alții mai puțin. Adrenalina își face simțită prezența, palmele transpiră, vocea tremură, nu reușim să ne concentrăm. Pentru că în situații de pericol, corpul nostru comută controlul pe reflexe și nu pe gândire. Creierul nostru reptilian preia controlul și ne strică bunătate de prezentare. Este o reacție foarte ciudată, pentru că nu este nici un pericol real.

Este foarte important ca un prezentator, chiar dacă are emoții, să nu și le arate. Emoțiile sunt percepute de către public ca nesiguranță, că prezentatorul nu crede în ceea ce spune. În subconștientul celui din public atunci se pune o barieră pentru orice ar spune omul din față, „tipul ăsta îmi vinde gogoși, dacă el nu are încredere în ideile lui, eu de ce le-aș reține?”.

Emoțiile vin din nesiguranță, dar nu neaparat din nesiguranță în ideile pe care vrem să le transmite, ci mai mult din neîncredere în capabilitățile proprii. Ne este frică de faptul că o vom da în bară și mai mult de atât, vom avea și martori, care ne vor judeca și vor râde de noi. Știți vorba aia, „de ceea ce îți este frică, nu scapi!”.

Am stabilit că nu avem încredere în noi să ținem o prezentare, că nu suntem pregătiți pentru orice ar putea interveni acolo. Ce-am putea face pentru a depăși situația asta? Păi, am putea să ne pregătim foarte bine prezentarea. Să fim mulțumiți în interiorul nostru că am inclus tot ce trebuia, că este exact așa cum ne-am dorit. Dar despre pregătirea unei prezentări voi vorbi mai mult într-un articol următor.

Pe lângă o pregătire serioasă, ajută să ne facem un ritual înainte de prezentare. Un fel de declanșator care să inducă creierului starea dorită din timpul prezentării. Ritualul trebuie „testat” întâi, nu vrem un ritual care a precedat o experiență nefavorabilă. Trăirile noastre se bazează foarte mult pe rememorarea unor experiențe anterioare. Ni se întâmplă să ne amintim diferite evenimente din viața noastră și să simțim aceleași sentimente ca în momentul respectiv. Amintirea ne-a fost declanșată voluntar sau involuntar prin ceva ce am făcut sau am văzut/auzit/simțit. Putem folosi acest mecanim în favoarea noastră: ne pregătim foarte bine prezentarea, ne facem un ritual, prezentarea iese bine și am dat lovitura, am scăpat de emoții pentru totdeauna!

Iată o serie de alte sfaturi pentru a te ajuta să scapi de emoții:

1. Încearcă să faci niște exerciții de respirație: trage aer adânc în piept, ține-l câteva secunde și apoi expiră mult mai încet decât ai inspirat. Repetă exercițiul acesta până te liniștești;
2. Cântă, fredonează CU VOCE TARE o melodie  preferată;
3. Exersează gol/goală. Ai nevoie de o oglindă în care să te poți vedea în întregime;
4. Cât timp aștepți să înceapă prezentarea, încearcă să te relaxezi. Așează-te pe un scaun și lasă-ți mâinile pe lângă corp, imaginează-ți că degetele ți se sprijină pe podea și prin ele se scurg toate emoțiile tale;
5. Să nu bei alcool înainte, în ciuda zvonurilor nu te va ajuta!;
6. Folosește-ți mâinile la gesticulat, dar nu exagera. Nu te juca cu un breloc sau cu alte obiecte. Controlează-ți gesturile inutile, să nu devii obositor de urmărit;
7. Dormi bine în noaptea de dinainte, oboseala ca și alcoolul nu te ajută cu nimic.

Trebuie să îți spui că nu ai niciun motiv de frică și că ieși în fața publicului ca să te distrezi. Ieși în fața lor și expuneți ideile cu pasiune și arată-le ca le vinzi pontul vieții lor. Dacă tu crezi în ele cu adevărat, atunci și ei o vor face!

Lawrence Lessig, fondator Creative Commons și profesor la Harvard, a venit cu o metodă ceva mai ciudată de a face prezentări și anume de a avea pe fiecare slide doar câte o imagine sau un cuvânt, două. Poate vi se pare ciudat, dar, cu siguranță, metoda lui are niște avantaje și nu se poate aplica în orice situație.

Vreți să faceți o prezentare dinamică, de maxim 15-20 de minute, în care să nu includeți idei prea complicate și să nu necesite interacțiunea cu publicul? Este exact ce vă trebuie! Metoda nu se pretează la prezentări de durate mari, pentru că devine obositoare o succesiune foarte mare de slideuri și atunci se pierde atenția publicului.

Practic, se ia subiectul prezentării și se împarte în idei foarte simple reprezentate prin câteva cuvinte sau o imagine, fiecare așezate pe un slide. De asemenea, pentru o fluență bună, ideile trebuie să fie alese în așa fel, încât, să decurgă, una din cealaltă.

Metoda cere mult exercițiu, dar efectele sunt pe măsură. Puteți urmări o prezentare făcută de Lessig ceva mai jos și puteți găsi mai multe pe siteul lui. De asemenea, un exemplu și mai bun (zic eu) al metodei Lessig este prezentarea lui Dick Hardt despre Identity 2.0 pe care o puteți găsi aici.

Distracție plăcută!

Dacă v-aţi plictisit de prezentările în PowerPoint şi vreţi altceva, fiţi fără grijă, există prezi.com!

Prezi este o aplicaţie online cu care vă puteţi creea prezentări într-un stil diferit faţă de prezentările cu care am fost obişnuiţi de era PowerPoint. În primul rând, au eliminat slideurile, avem doar un spaţiu de lucru enorm, în care ne putem mişca cu cadrul. Deplasarea pe suprafaţa prezentării se poate face cu ajutorul unei “căi” (path), pe parcursul căreia se pot face diferite transformări de perspectivă (rotiri, măriri, micşorări etc.)

Puteţi împărţi spaţiul de editare a prezentării în zone sau grupuri cu ajutorul frameurilor. Acestea sunt nişte elemente grafice cu scopul de a ajuta în structurarea informaţiei. În plus, se poate configura ca un frame să umple cadrul activ la un moment dat, în parcurgerea “căii”.

Toate controalele disponibile în modul editare sunt plasate în meniul “Bubble”, care se roteşte în funcţie de controlul selectat.  Bineînţeles, există şi scurtături de tastatură pentru accesarea controalelor din acest meniu.

Pe lângă adăugarea de text şi frameuri, se poate desena liber, trage linii sau săgeţi sau evidenţia texte deja existente.

Putem aduce şi materiale exterioare prin inserarea de imagini, materiale audio, video, fişiere PDF, PowerPoint, Excel, Flash,  filmuleţe YouTube. Pentru crearea de grafice complicate, ei recomandă ca acestea să fie desenate într-un software specializat, exportate ca PDF şi apoi importate în Prezi. Limita per fişier inserat este de 50 MB.

Există şi o variantă desktop a Prezi, dar care are unele avantaje/dezavantaje:

• este disponibil doar pentru varianta plătită mai scumpă de Prezi;
• putem insera fişiere indiferent de dimensiunea lor;
• nu se pot insera fişiere PDF;
• cu o singură licenţă, aplicaţia poate fi folosită pe 3 computere;
• prezentările create online pot fi descărcate şi editate pe computer, iar cele de pe desktop pot fi urcate online.

După ce o prezentare Prezi a fost terminată, ea poate fi prezentată online, cu ajutorul browserului, sau offline, descărcând o variantă portabilă a prezentării.

Prezi are o librărie de prezentări gata făcute din care am ales şi eu una şi am inclus-o mai jos, ca exemplu. Dacă vreţi să  învăţaţi ceea ce poate face Prezi, aveţi la dispoziţie o serie de filmuleţe ajutătoare sau manualul online.

Gratuit puteţi creea prezentări, să le descărcaţi offline şi să beneficiaţi de un spaţiu de stocare total de 100 MB. Prezentările create în modul gratuit vor avea logoul Prezi prezent în ele. Dacă vreţi mai mult, puteţi alege una din cele două oferte plătite.

Pe calculatoarele ceva mai slabe s-ar putea ca deplasarea cadrului în timpul prezentării, dar şi în editor, să se facă ceva mai sacadat, datorită aplicaţiei construită cu ajutorul Adobe AIR, care nu este chiar blând cu resursele computerului. Asiguraţi-vă ca pe calculatorul pe care îl veţi folosi în timpul expunerii, fluiditatea prezentării nu este afectată, să nu aveţi surprize!

Per total, Prezi mi se pare un utilitar uşor de folosit cu o abordare inedită şi cu care puteţi face prezentări ieşite din comun, fără prea multe bătăi de cap.

Cu cât am devenit mai dependenți de computere și Internet, cu atât am uitat să comunicăm cu ceilalți față în față. Comunicarea între noi și prieteni, rude, colegi se desfășoară din ce în ce mai mult în fața computerului. Totuși, în acest moment, niciun fel de comunicare virtuală nu are același impact cu una făcută direct.

Există multe meserii care, pe lângă latura strict ce ține de profesie, au o puternică latură socială, necesită implicare și comunicare cu oameni (profesorii, trainerii, coacherii, funcționarii publici, managerii, chelnerii etc.). Unii trebuie să facă o prezentare mai elaborată, alții doar o scurtă expunere orală. Indiferent de complexitate, există niște puncte comune și niște aspecte care trebuie luate în considerare.

În România, în momentul de față nu există vreo „școală” publică (sau cel puțin nu știu eu de ea) care să te pregătească în acest domeniu.

Cel mai tare am simțit lipsa unei astfel de „școli”, culmea, în școală. Mulți dintre oamenii pe care îi aveam în față, la catedră, deși erau poate foarte buni profesioniști în domeniul în care predau, stăteau prost la împărtășit informații către elevi. Cauzele pot fi mai multe: lipsa unei pregătiri în acest sens, lipsa implicării și lista poate continua.

În timpul facultății, am făcut modulul de pedagogie de 4 semestre, în cazul în care m-aș fi hotărât să predau la un moment dat. A fost făcut în același stil ca și restul cursurilor. Multă teorie, metodologie, practică aproape zero. Nu te învață nimeni nimic despre cum să-ți organizezi materialul, cum să-l rezumi într-o prezentare, fie ea în format PowerPoint, fie că desenezi pe tablă/flipchart sau cum să te comporți în cadrul unei prezentări(poziție, postură, atitudine, etape). Practic viitorii profesori trec prin acest curs, aceasta este pregătirea lor pedagogică înainte de a se afișa în fața unei clase. Mie mi se pare la fel de important ca și cursurile legate de specialitatea pe care o predai, să ai o pregătire în această direcţie. Degeaba ai niște informații, dacă nu știi să le transmiți, să le răspândești.

Din punctul meu de vedere, atunci când un prezentator vine în fața mea nepregătit pentru ceea ce are de zis, fie că e vorba de conținut slab, comportament, organizare etc., acel prezentator arată lipsă de respect față de mine, spectatorul. Prin urmare, aș enunța o primă regulă pentru prezentatori: Respectă-ţi publicul! Cred că această regulă este cea mai importantă și cred că datorită nerespectării acestei reguli ies prezentări proaste, în general.

Îmi doresc să fie majoritare prezentările bune şi nu cele proaste, mai ales acolo unde banii oricum se dau, indiferent de calitatea prestaţiei, ca în şcoli, în facultăţi, sau în unele companii. Hai să fim mai responsabili şi mai respectuoşi, faţă de noi şi faţă de ceilalţi!