Cine este Bill Clinton?
Poate unul dintre cei mai populari preşedinţi americani, dar cel mai important pentru noi, este un foarte bun prezentator. Ce-l face aşa de bun în acest domeniu, ne spun cei doi autori ai cărţii The Clinton Factor, David Gillespie și Mark Warren.
“Factorul Clinton” reprezintă totalitatea acelor tehnici care îl ajută pe Bill Clinton să exceleze în acest domeniu, ceea ce face foarte bine şi noi putem învăţa de la el. Cele trei dimensiuni ale “factorului Clinton” sunt (şi le voi păstra denumirile în engleză): story, status şi focus. Aceste trei componente combinate şi utilizate corect sunt ingredientele de bază necesare unei expuneri de succes. Le voi comenta pe fiecare pe scurt:
- Aşa cum am mai discutat, povestea este foarte importantă. Nu o să mai reiau aici acest subiect.
- Statusul se referă la atitudinea ta generală: fizică, mentală, emoţională, vocală. Statusul general trebuie să fie la un nivel mediu, între 5 şi 7, treci peste 7 dai senzaţia că vrei să impui, sub 5 pari că cerşeşti atenţie. Trebuie să ne folosim limbajul trupului pentru a transmite o atitudine deschisă, calmă, care să încurajeze publicul să se deschidă, să fie receptiv.
- La capitolul focus trebuie reţinută tehnica unui domn, pe nume Konstantin Stanislavski. Acesta a revoluţionat tehnicile de actorie din lumea întreagă, dar aici ne interesează doar cercurile lui de concentrare. Cele trei cercuri de concentrare se referă la trei niveluri de focus, din exterior spre interior, de la focus spre departe la focus spre aproape, de la focus distribuit la focus concentrat.
Cercurile de concentrare
Primul nivel sau cerc de concentrare este cel al focusului distribuit, cel de la care plecăm, de obicei într-o prezentare. Ne focusăm privirea în public, în depărtare, “survolăm” cu privirea publicul spre extremităţi în timp ce vorbim, în felul acesta cu toţii vor simţi un contact între prezentator şi ei, chiar şi cei din faţă.
Al doilea nivel constă în a face contact visual direct cu oameni din public, la întâmplare. La unii vorbitori se poate observa cum îşi plimbă capul atunci când vorbesc (doi oameni din stânga, doi din centru, doi din dreapta, apoi de la capăt). Contactul vizual nu trebuie să dureze mai mult de 2-3 secunde şi trebuie să îţi plimbi privirea cât mai mult prin sală. Unii oameni au tendinţa să se uite doar într-o anumită zonă, din diferite motive.
Al treilea nivel este cel al gândirii. Acest nivel este folosit mai ales in interviuri. Când Bill Clinton primeşte o întrebare, nu îl întrerupe pe cel din faţa lui şi înainte de a răspunde face o pauză de gândire, chiar dacă este sau nu necesară. Această pauză trebuie să fie cât mai naturală şi să nu dureze prea mult.
De obicei, pentru prezentatori, primul cerc este cel menținut cel mai mult și este cel mai confortabil. Din acesta se trece la unul din celelalte două. Cel de-al treilea cerc trebuie folosit cu grijă și în momente bine planificate. Unii își încep expunerile cu cel de-al treilea cerc, în așteptarea ca publicul să se liniștească, mimând aranjarea foilor, semnalând începerea discursului și fără ca publicul să se simtă mustrat în vreun fel.
Pe post de încheiere…
În încheierea acestui articol vă pun la dispoziție, cu ajutorul youtube.com, două filmulețe cu Bill Clinton. Urmăriți și încercați să identificați elementele de mai sus in speechurile lui. Și nu în ultimul rând, citiți The Clinton Factor, nu veți regreta!